Studiu

Nu mi-a fost suficient să înțeleg doar din propria experiență.

Decizia de a mă întoarce pe băncile facultății, la 35 de ani, a venit organic. Am urmat programul Psihologie și Științe Cognitive din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea București. Este primul program de Științe Cognitive din România. Înființat în 2021, programul oferă o formare interdisciplinară, la intersecția dintre psihologie, neuroștiințe, lingvistică și filosofie, construită pe cercetare și practici validate științific.

Setea pentru cunoaștere s-a materializat prin decizia de a aprofunda studiile în psihologie, prin masterul în Psihologie Educațională și Consiliere Psihologică de la aceeași facultate. Un program gândit la granița dintre psihologia învățării și consilierea psihologică, acest master mi-a oferit multiple tehnici și mecanisme prin care să înțeleg dezvoltarea umană, atât la nivel psihologic și emoțional, cât și la nivel educațional și vocațional.  

Lucrarea de licență am gândit-o ca un screening al stării psihoemoționale a taților din România. Am avut uimirea să o văd transformată într-un articol științific publicat în 2025. Acela a fost momentul în care am realizat că vreau să înțeleg „meseria” de tată în mod științific, nu doar empiric.  

În vara anului 2026, am reușit să intru la Școala Doctorală de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității București cu proiectul de cercetare „Roluri și identități ale tatălui contemporan: între masculinitate, modele moștenite, influențe algoritmice și adaptare asistată de inteligența artificială”.   

Din perspectiva aplicată, practic ca psiholog clinician și educațional în supervizare. Iar, în paralel, urmez formări la două școli de psihoterapie diferite: Process-Based Therapy și Terapia Familiei.